Iată ce a spus Galamaz despre foștii săi coechipieri din „Gașca nebună”
„Răzvan Stanca – portar foarte bun, printre cei mai buni portari cu mingea la picior. Calități extraordinare.
Ionuț Mazilu – un jucător bulănos cum ne place nouă să spunem: dădea gol cu orice: cu genunchiul, cu călcâiul, cu orice – era acolo și marca. Îl cunoaștem. A devenit antrenor.
Liviu Rusu – un fundaș stânga foarte bun, alerga foarte mult și a devenit un preparator fizic – să sperăm că unul dintre cei mai buni.
Costin Lazăr – un jucător tehnic, un jucător care mereu se plângea pe vremea noastră, când la Sportul, când aveam 18 ani – așa era, un jucător mai plângăcios, dar a devenit un jucător foarte bun, unul dintre liderii Rapidului și un jucător de echipa națională.
Constantin Secăreanu – era colegul meu din apărare care a fost o speranță, dar, din păcate, nu a reușit să facă pasul cel mare
Florentin Cruceru – a jucat o perioadă. Noi, din echipa asta, majoritatea, ne știam de la șase ani
Romeo Pădurețu – un tip din vechea gardă, să spunem așa, era un tip foarte serios de care nouă ne era foarte frică. Ne era frică să discutăm cu el. Îl evitam.
Cristian Irimia – îl știm cu toții: a rămas memorabilă faza de la meciul cu Manchester United
Gigel Bucur – un tip pe care nu-l prindeam nici cu pistolul. Avea și are o viteză extraordinară, ca dovadă – rușii, la 35 de ani, i-au prelungit contractul. Are o viteză extraordinară.
Cristian Ciubotariu – a fost o speranță, a trecut pe la Dinamo, a trecut pe la Rapid, dar nu a reușit să facă pasul.„
„Presa ne-a pus supranumele >. Ne plăcea. Eram tineri. Eram boemi. Mergeam toți în atac, lăsam ușa deschisă. Ne marcau goluri. Țin minte Dinamo – Sportul 6-5, 5-4, numai meciuri din astea. A fost o echipă foarte frumoasă. Dacă mâine ne-am strânge toți 11, cred că prima dată am bea o bere, la noi acolo, la terasele noastre. Cred că am juca rezonabil„
George Galamaz
Foto www.romaniansoccer.ro
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER